Cum putem dezvolta o ”cultură” a lecturii la copii

Una din dificultățile recurente ale părinților o constituie lipsa apetitului pentru lectură manifestat de copii (despre lectură și importanța ei pentru dezvoltarea psihică am discutat într-un alt articol – https://calatorinsine.ro/biblioterapie/). La întrebarea ce anume consideră ei că s-ar afla la baza acestei situații, părinții ridică din umeri și nu de puține ori se declară învinși în acest ”război” al paginilor citite și al minutelor de lectură…

În general, celor care se confruntă cu această dificultate încerc să le sugerez ideea dezvoltării unei ”culturi a lecturii” care, nu de puține ori, presupune o schimbare de perspectivă, atitudine și comportament a adulților vis-a-vis de acest subiect.

Principalii pași în instituirea unei culturi a lecturii ar fi:

  • Exemplul personal. Am fi nedrepți dacă am cere copiilor să citească, însă noi să nu practicăm acest ”sport”. Înainte să-i întrebăm pe copii când au pus ultima dată mâna pe o carte, poate ar trebui să ne punem noi înșine aceeași întrebare. Dacă nu știm răspunsul sau dacă acesta este unul evaziv, asemănător cu cel al copilului/adolescentului, atunci va trebui să schimbăm noi ceva și să-i arătăm copilului că lectura este ”obișnuința” și nu ”excepția”.
  • Pasiunea și interesul pentru citit. Dacă am ales să fim un exemplu, este important și ce fel de exemplu modelăm. Copilul poate sesiza că citim fără a experimenta plăcere, satisfacție, interes, sau că abia așteptăm să facem altceva deoarece cititul ne plictisește. În acest context există posibilitatea ca ”mesajul emoțional negativ” în legătură cu lectura să fie preluat de copil și să manifeste o atitudine asemănătoare atunci când va avea o carte în mână. Excepție fac părinții care au câștigat premiul Oscar pentru interpretarea unui rol principal deoarece doar ei sunt capabili să mimeze „perfect” pasiunea și interesul pentru citit. Pentru a fi autentici în ceea ce exemplificăm este suficient să revenim la ce ne place și ne interesează cu adevărat. Apetitul și interesul copiilor pentru lectură și studiu nu crește dacă stăm cu Enciclopedia Britannica în mână dacă acest lucru ne interesează foarte puțin. În schimb mult mai inspirațional poate fi modul în care savurăm, fără să clipim, paginile unei cărți SF sau Fantasy, dacă aceste genuri literare ne plac.
  • Ritualurile lecturii. Ritualul este dat de acele acțiuni și comportamente care apar periodic și care au legătură cu lectura. Acesta poate cuprinde: 1. vizite periodice și ”întâmplătoare” în librării și biblioteci; 2. setarea unui timp și a unui loc special în care ne refugiem cu zâmbetul pe buze pentru a devora 40-50 de pagini; 3. participarea la lansări de carte etc.
  • Crearea unui loc special. Ca orice practică umană lectura are nevoie de un spațiu special dedicat care să ajute copilul să intre în atmosfera fantastică și plină de aventură a poveștilor. O ”minibibliotecă” improvizată, din care copilul își poate alege cartea preferată, și un covoraș cu două perne mici și comode așezate într-un loc mai retras al casei pot fi foarte utile pentru a-l ajuta pe copil să intre în ”modul mental” al cititului și să-și dorească să revină.
  • Lectura ca activitate socială. Pentru ca lectura să devină ceva „viral” pe termen lung are nevoie de un mediu social care să faciliteze transmisibilitatea. Discuțiile pe care le avem cu copiii despre cărțile pe care le citim împreună sau separat, pot fi mijloace prin care reușim să le augmentăm curiozitatea pentru lectură. ”Grupurile de lectură” pot fi niște catalizatoare puternice în ceea ce privește dezvoltarea interesului pentru lectură deoarece în cadrul acestor grupuri copiii pot exersa anumite abilități (povestire, caracterizarea personajelor etc) care să le ofere validare și recunoaștere. Atenție la grupurile care nu reușesc să ofere suportul necesar pentru ca aceste abilități să se poată manifesta la adevăratul potențial. Grupurile în care se practică critica, minimizarea persoanei, batjocura, etichetarea etc, pot avea chiar efect contrar în ceea ce privește motivația pentru lectură a copilului deoarece acesta va asocia lectura cu experiențele emoționale neplăcute resimțite în cadrul grupului.
  • Evitarea recompensării lecturii. Diferitele recompense oferite copilului pentru că a citit pot avea un efect contrar celui dorit. De exemplu, dacă îi spunem copilului că va merge la joacă doar dacă citește 10 pagini, probabilitatea ca să manifeste repulsie față de citit în viitor este foarte mare deoarece cele două genuri de activități nu au nimic în comun. Recompensa vine ”din afara” activității ce presupune efort – lectura – și nu din activitatea în sine. Același lucru se întâmplă și dacă citirea unui număr de pagini implică o anumită recompensă materială (jucărie etc). Recompensele ideale pentru lectură constau în timpul de calitate (distracție) petrecut cu adultul în momentul lecturii sau când discutăm despre cartea citită, precum și în recunoașterea și lăudarea acelor competențe și abilități specifice exersate de copil în momentul lecturii sau care au legătură directă cu aceasta (”Bravo, ai reușit să descrii foarte bine ceea ce a simțit personajul în momentul…”)   
  • Evitarea atitudinilor negative. Dacă lectura prespune experimentarea rușinii, a vinovăției, a pedepsei etc, atunci copilul va avea mereu o atitudine negativă în legătură cu aceasta și va încerca să evite, să procrastineze (amâne) și să „trișeze” cititul utilizând diferite tertipuri, tocmai pentru a evita atitudinile negative ale adulților.

În concluzie, dacă dorim să avem un copil ”însetat” de lectură, trebuie să avem în vedere importanța unei relații pozitive în preajma ”subiectului”, precum și necesitatea îndeplinirii unor acțiuni concrete care să trezească și să susțină apetitul pentru citit.